Cum ne imbracam copiii?

• Vai ce baietel frumos! Cum il cheama?
• E fetita, Maia!
• Vaaaai da asa fara caciulita o tineti?

apoi (catre Maia) Ia sa vad, ti-au inghetat piciorusele?

Scenele astea au loc de cateva ori pe saptamana, sau, cel putin, aveau loc cand temperatura era perfecta afara, prea cald pentru geaca, putin racoare pentru tricou. Si totusi, o purtam pe Maia in tricou, spre indignarea babelor din cartier, care isi avertizau zgomotos nepotii “Nu mai alerga, ca transpiri?” (Si daca transpira ce? ma tot indemna un dracusor din ureche sa nu imi tin gura) sau “Nu mai alerga ca tragi aer” (alergare anaeroba eu n-am vazut pana acum, pe vremea mea trebuia musai sa respiri cand alergai, altfel se intampla sa cam lesini).

Fac o paranteza. Ce e cu tupeul asta (ca sa nu ii spun nesimtire) a romanilor de a-si permite sa acosteze pe strada o persoana total straina si sa ii critice modul in care si-a imbracat copilul? In nicio tara civilizata nu am intalnit asa ceva, ma si imaginez in Germania de exemplu oprind un neamt pe strada si spunandu-i “Bitte, nu-mi place palaria matale, ia schimb-o! Si vezi ce faci si cu pantalonii aia daca tot esti acolo!”.   What???

Dar la noi nuuu, la noi cand esti cu un copil in brate e ca si cum ai purta o insigna mare cu “Va rog, am disperata nevoie de sfaturile dumneavoastra, fara de care as fi pierduta. Nu luati in considerare expresia de pe fata mea cand imi trageti copilul de picioare sau ii trageti caciulita pe urechi, fiti siguri ca va sunt foarte recunoscatoare”. De fapt e prea mult text pentru o insigna, mai bine un tricou imprimat.

Suntem un popor speriat de moarte cand vine vorba de curent (care apropo, e romanesc 100%, si nu ma refer la cel electric), vant, ploaie, balti in care te uzi la picioare, rosul in gat tratat musai cu sfantul antibiotic, joaca in zapada, transpiratul aducator de pneumonii desi afara sunt 40 de grade si asa mai departe. Ma mir cum de am supravietuit atatea mii de ani, cand sunt pericole la tot pasul in tarisoara asta.

Deja m-am impacat cu ideea ca suntem ciudatele parcului, eu sunt nebuna care tine copilul in capul gol si il poarta in cearsaful ala, il lasa sa umble de-a busilea pe ciment, sa adune frunze, crengute, sa guste un fir de iarba, ii ofera sanul cand ii e sete , drept pentru care Maia nu stie sa bea din biberon, nu ii da mar cu biscuite, pufuleti, grisine, chips, sare, zahar, margarina, cremwursti, careia o sa i se urce copilul in cap de prea mult purtat in brate etc. Noi sa fim sanatoase!